Metode de crestere a iepurilor de rasa

METODE DE CREȘTERE A IEPURILOR DE RASĂ

Ridicarea productivitătii iepurilor se realizează printr-un complex de măsuri care au drept scop imbunatațirea calitativă si sporirea numerică a efectivclor. Aceasta acțiune a fost inițiată în trecut îndeosebi in unitatile agricole, dar a fost aplicată și în crescătoriile individuale de către crescătorii experimentați.
Fiecare metodă de creștere necesită o serie de lucrări tehnice legate de creșterea raționala a iepurilor. In mod obisnuit, prin creștere se înțelege intregul complex de măsuri legate de procesul de producție din zootehnie sau a minifermelor individuale și anume: cunoașterea insușirilor productive ale raselor de iepuri, întreținerea și inmultirea lor, creșterea produșilor, furajarea și ingrijirea iepurilor adulți, ameliorarea raselor etc.
Metodele de creștere se pot grupa astfel:
- creșterea in rasă curată (in stare pură) practicată de crescătorii particulari;
- creșterea prin încrucișare practicată în fermele zootehnice dar și de crescătorii particulari;
- creșterea pe bază de linii (aceasta reprezintă o formă aparte).

Creșterea în rasă curată este metoda ce se aplică în special in cadrul raselor amelioratoare și ameliorate. Este practicată în special de crescătorii particulari care urmăresc ameliorarea rasei și obținerea unor exemplare care să corespundă standardului rasei respective, adică încadrarea fenotipică a unor caractere în limitele criteriilor de apreciere ale standardului. Înmulțirea și perfecționarea rasei în acest caz se face fără amestecul altor rase.
Se împerechează deci numai iepuri din aceeași rasă, de exemplu: mascul Chinchilla mare cu femela Chinchilla mare sau Uriasul german cu femela Uriaș german.
Această metodă de creștere se practică în crescătoriile care produc și difuzează la diverși crescători iepuri de reproducție (prasilă).
Prin această metodă de creștere se consolidează și se conservă însușirile principale și caracterele specifice rasei respective.
In aplicarea metodei de creștere în rasă curată sânt cunoscute trei forme principale de împerechere:
- omogene,
- heterogene
- înrudite.
Împerecherile omogene se practică între exemplare cu caractere foarte asemanătoare, cu scopul de a obține un material de reproducție de mare valoare.
Împerecherile heterogene se fac între exemplare care apartin aceleiași rase, dar care se deosebesc prin una sau mai multe insușiri morfo-productive, în scopul sporirii producției.
Nu se admite împerecherea iepurilor cu defecte opuse în vederea nivelării lor, deoarece „rău cu rău va da și mai rău". Se caută să se împerecheze „foarte bun cu foarte bun” sau „excelent cu excelent”
Împerecherile consangvine (consangvinitatea) presupun împerecherea între exemplare înrudite până la gradul al V-lea. După gradul de rudenie al exemplarelor împerecheate, consangvinitatea poate fi: strânsă, moderată și indepartată.
În consangvinitatea strânsă (incest) se imperechează tata cu fiica, fiu cu mama, frate cu sora etc. In consagvinitatea moderată se împerechează verii între ei. In consangvinitatea îndepartată, gradul de rudenie este mai larg.
Practicarea consangvinitații fără pricepere (mai ales când iepurii împerecheati au o constitutie slabă), duce la pagube economice, manifestate prin anumite defecte: produșii au o constituție debilă, vitalitate redusă, rezistența scazută față de asperitațile climei și agentilor patogeni, un procent mare de mortalitate etc.
De aceea, ea nu se aplică în crescătoriile de exploatare, ci numai în stațiuni experimentale și în centre de elită pentru păstrarea și intensificarea la urmași sau descendenți a unor caractere dorite, pentru consolidarea anumitor calitați ereditare, pentru crearea unui material de prasilă superior. Dea lungul timpului și crescători experimentați care aveau cunoștințe solide despre consangvinitate au aplicat-o cu mai mult sau mai puțin succes, obținând uneori și rezultate notabile.
Sub acest aspect, consangvinitatea este considerată ca o metoda de reproducere secundară și chiar ca o metodă de ameliorare a raselor de iepuri. Ea este o armă cu două tăișuri, care trebuie mânuită cu multă pricepere.
Consangvinitatea dă rezultate bune numai când se aplică un timp scurt, pe iepuri perfect sănătoși, cu o constituție robustă și o vitalitate pronunțată. Când se practică pe o durată mai mare și împerecherea se face între iepuri cu o constituție slabă și fără o îngrijire corespunzătoare, consangvinitatea duce la degenerare.
Creșterea prin încrucișare (împerecherea între rase diferite) - cu această metodă se urmărește obținerea de hibrizi, produși care nu sânt de rasă curată, ci metiși sau „corci", dar care reunesc caractere ale ambelor rase, au o creștere accelarată, și o productivitate mai mare.
Este metoda cea mai larg răspindită și se practică atât in crescatoriile personale, cât și în cele de exploatare industrială, în care baza producției o formează iepurele de carne.
Pentru a mări greutatea corporală și producția de carne la iepurii obisnuiți, aceștia se incrucișează cu exemplare din altă rase și indeosebi cele de talie mare, cum sunt cele uriașe (de exemplu: o Chinchilla cu Uriasul gri ). Prin incrucisare se obtin produsi cu ereditate zdruncinată, adică cu o natură mai plastică, ce poate fi mai ușor transformată și dirijată de om. De aceea, metișii prezintă o serie de însușiri speciale, pe care iepurii din rasele curate nu le posedă. În general, ei se caracterizează printr-o talie mai mare, constituție bună, vitalitate pronunțată, o mai mare putere de adaptabilitate, asimilează mai bine hrana și se ingrașă mai economic decât iepurii din rasele curate.
Cu toate ca metișii nu au caractere exterioare și de producție constante (se pierd ușor in generațiile urmatoare), totuși, in numărul lor mare, se pot găsi și exemplare care transmit destul de stabil caracterele lor prin ereditate. Aceste caractere pot fi inmulțite prin consangvinitate, (folosindu-se în crearea de rase noi).
Se deosebesc mai multe forme de încrucișare:
- industrială,
- de absorbție,
- de infuzie,
- de reintoarcere,
- multiplă.
Incrucisarea industrială constă in imperecherea iepurilor din rase diferite in care se urmarește obținerea de metiși pentru carne, cu o mai mare putere de ingrasare si mult mai prolifici. Ca rase amelioratoare se folosesc iepurii de talie mare (Uriasul gri, Marele alb). Produsii obtinuti se valorifica la prima generație.
Incrucisarea de absorbție se practică cu scopul transformării unei rase locale neperfecționate, cu ajutorul unei rase amelioratoare.
Procesul tehnic de absorbtie cuprinde trei etape:
1. rasa locală se incrucișeaza cu masculi din rasa amelioratoare;
2. metișii obtinuți se selecționează și cele mai bune iepuroaice se incrucișează din nou cu masculi din rasa amelioratoare, insă neinrudiți cu masculii de la prima incrucișare;
3. iepuroaicele cele mai reușite din generatia a doua se imperechează din nou cu masculi din rasa amelioratoare.
Durata procesului de absorbție este de 4—5 generații și depinde de deosebirile mai mari sau mai mici dintre rasele respective.
Incrucisarea de infuzie urmăreste ameliorarea unui defect la o anumita rasă, cu ajutorul unei alte rase, care posedă insusirile dorite. Un astfel de exemplu il constituie incrucisarea rasei Chinchilla de talie mică cu Uriașul belgian, pentru formarea iepurelui Chinchilla mare de carne. In acest scop se alege un numar de femele din rasa Chinchilla, pe care le imperechem o singura dată cu masculi din rasa Uriasul belgian. Produșii rezultați se imperecheaza cu alti produsi din cadrul rasei respective, difuzindu-se astfel treptat insusirile in cadrul întregii rase. Aceasta incrucisare, care in final duce la obtinerea unor produsi mari de Chinchilla, nu atrage o transformare totală a rasei infuzate, ci numai o modificare în mărirea taliei și greutatii corporale.
Incrucisarea de reîntoarcere se practică o singura dată, numai la o singura generație, in cadrul raselor carora productia si prolificitatea mare le slabește constituția și le debilitează.
De exemplu, dacă iepuroaicele din rasa Albastrul vienez prezintă semne de degenerare, se recomandă sa fie incrucisate fie cu iepuri belgieni, fie cu argintii care, de altfel, au contribuit la formarea rasei respective.
Incrucisarea multiplă constă in incrucișarea a doua sau mai multe rase. De exemplu, se incruciseaza Chinchilla cu Marele alb, dupa care, metișii rezultati in prima generație (femelele) se incrucișează cu Uriasul belgian. In felul acesta se obțin produsi sanatosi, rezistenti, cu o maturitate precoce si pot lua nastere grupe de iepuri cu insusiri economice superioare.
Cresterea pe bază de linii
Cresterea pe bază de linii reprezintă o forma organizată de aplicare a metodelor de crestere amintite (in rasa curată și prin incrucisari). Este forma cea mai avansată de obtinere a unor rase de iepuri perfectionate (ameliorate) și se poate aplica numai in crescătoriile de elita si in statiunile zootehnice experimentale.
Scopul urmarit constă in ameliorarea raselor de iepuri (consolidarea unor caractere ereditare de mare valoare) și prevenirea incestului (reducerea lui in limite moderate). Existenta liniilor si familiilor in cadrul raselor asigură reușita actiunii de ameliorare.
In crescatoriile de elita se practica asa-zisa „crestere in familii de singe" și cu „linii de sânge". Se urmareste retinerea și folosirea intensă la reproducție a iepurilor care prezintă anumite caractere utile, iar imperecherea acestora (omogena si inrudita) se organizeaza in asa fel, incit sa se poata obtine o descendență mai numeroasă care sa posede aceste calitați.
O familie de sânge este formata din produsii care se trag din acelasi exemplar, fie mascul, fie femelă.
Sursa Marcel Balan